Abuzurile din Romania trec oceanul

Când Justiţia românească dă sentinţe care put de la o poştă a nedreptate, imediat există un cor de apărători ai “statului de drept”. Cei care critică greşelile judecătorilor sau abuzurile procurorilor sunt puşi la zid de “corişti”, fiind acuzaţi că dau peste cap democraţia ş.a.m.d. Orice pârţ tras în direcţia acestei Justiţii este amendat de simbriaşii “statului de drept”. Sunt deja câţiva specialişti tari în clanţă care şi-au făcut o meserie bănoasă din avocatura acestei sintagme golite de conţinut chiar de funcţionarii care judecă strâmb. Eşafodajul Justiţiei, socotită o putere în stat, vezi Doamne, se dărâmă sub tirul de vorbe şi este nevoie de licipiul de miere al limbilor care scaldă în cuvinte adulatorii toate ticăloşiile făcute de instanţe. Deciziile care sluţesc adevăruri evidente sunt asumate de o ciurdă de magistraţi care, plasaţi de tartorul de la Cotroceni în cele patru puncte-cheie de control al sistemului sunt cele care lovesc de fapt în statul de drept. Criticile sunt îndreptate împotriva acestor magistraţi cu naşul în suflet, nu împotriva Justiţiei. Băsescu şi clica lui au acaparat o parte a Justiţiei, conduc discreţionar DNA, completele de recurs de la Secţia penală a Înaltei Curţi, şi-au plasat pupile în CSM şi Inspecţia judiciară, au “senzori” care parazitează decisiv mesajele către instituţiile europene.

Ca atare, orice demers de a ataca plaga ce schimonoseşte însăşi esenţa actului de Justiţie, împachetând sentinţe profund nedrepte în blindajul “statului de drept”, este interpretat ca o abatere de neiertat şi care, vai!, aruncă România în rândul ţărilor nedemocratice. Plasarea statului de drept în zona adevărurilor absolute, a unui dat ceresc este o manevră de a apăra o castă de şmecheri puternic politizată, pusă în slujba menţinerii băsismului ca o componentă cu puteri divine.

Mizeriile care se ascund sub preşul aşa-zisului stat de drept nu pot fi scoase cu penseta.
Fără o asumare explicită din partea USL a unei operaţiuni de deratizare în interiorul acestui bastion băsist care infectează şi dezbină societatea românească nu se va putea instaura încrederea în statul de drept.
Poziţiile şovăielnice ale oamenilor politici în modificarea Codului Penal, în repararea prin amnistie a noianului de nedreptăţi – unele comandate, altele din erori profesionale ale magistraţilor – nu servesc în nici un fel întăririi statului de drept. Ele sunt exploatate şi speculate cu dibăcie de această coloană a cincea care subminează adevărul şi dreptatea sub carapacea statului de drept.
Dacă nu vom explica exact marea minciună care înfloreşte şi prosperă pe stratul tot mai gros de jeg parfumat al statului nostru de drept, orice emisar îngrijorat sosit de la Bruxelles sau Washington va crede că România este mereu un stat alunecat spre regres.
Nu pedepsele politice vor salva democraţia, nici astuparea vocilor critice din media cu o legislaţie care aparent apără Justiţia. Statul de drept va muri asfixiat în propria lui vomă, pe care o va înghiţi în linişte.